Privilegiul de a fi tu însuţi, de a exprima în mod intim cine şi ce eşti- profund în fiinţa ta, fără frica de respingere, dând o senzaţie de bine, imposibil de exprimat în cuvinte.
Într-o relaţie cu sufletul pereche, partenerul oglindeşte preferinţele şi antipatiile tale. El(ea) se află şi trăieşte pe aceeaşi vibraţie ca şi tine. Astfel, între voi doi este o legatură puternică şi minunat de armonioasă. Nu e doar atracție fizică, sexuală, emoțională, ci relația de acest tip trece dincolo de senzațiile trupești sau psihice. Te cufunzi în inimă și îl simți acolo. Tăcerea îmbracă mii de nuanțe. Îl poți simți de la distanță. Îl poți simți în toată complexitatea lui, ca și cum l-ai cunoaște de mii de ani. Uneori, faptul că știi că l-ai găsit și e acolo îți dă sentimentul de completitudine și nu mai vrei nimic altceva. Sufletul tău rezonează perfect cu sufletul lui și asta îți este de ajuns.
Atunci când cele două suflete se întâlnesc, se întâmplă ceva extraordinar care dă celor doi sentimentul de implinire sufleteasca, de bucurie și extaz, astfel încât aceștia nu vor să se mai despartă, resimțind o durere unul pentru celălalt atunci cand sunt departe sau dacă unul dintre ei se confruntă cu o problemă.
Se simt unul pe celălalt,ca pe propria persoană. A te plimba de mână cu sufletul pereche este ca şi cum te-ai plimba de mână cu Universul. Întreaga frumuseţe şi măreţie a naturii este observată, simţită şi împărtaşită într-o lumină transcendentă şi un flux auric.
Să nu-ţi faci niciodată griji în privinţa întâlnirii unui suflet pereche. Aceste întâlniri sunt o chestiune de destin. Ele vor avea loc cu siguranţă. Deciziile care sunt sau nu luate dupa aceea, sunt o chestiune de liber arbitru, de alegere. Mereu auzim scuzele pe care le oferă mintea: sunt prea tânăr; am nevoie de mai multă experienţă, nu sunt pregătit să-mi iau un angajament atât de important, ai altă religie, eşti din altă rasă, ai altă poziţie socială, alt nivel intelectual şi asa mai departe. Toate acestea sunt doar scuze, întrucât sufletele nu au niciun astfel de atribut. Persoana poate recunoaşte atracţia – este o atracţie palpabilă, însă sursa ei e necunoscută. Este o iluzie să credem că această pasiune, această atracţie de recunoaştere de la nivel de suflet vor mai fi întâlnite şi cu altă persoană. Nu întâlneşti un astfel de suflet pereche în fiecare zi. Cei care sunt mai puţin treziţi vor lua decizii bazate pe minte, pe fricile şi pe prejudecăţile lor. Din nefericire, acest lucru duce deseori la suferinţă. Cu cât este mai “trezit” cuplul, cu atât este mai mare probabilitatea ca deciziile să fie luate cu iubire. Când ambii parteneri sunt treji, aceştia pot atinge extazul.
Idei extrase din cartea: "Sufletul pereche te cheamă. Metode de activare a conştienţei şi succesului în relaţii"( Russ Michael)
„Un suflet-pereche este cineva care are un lacăt la care se potrivește cheia ta, altfel spus, cheia ta se potrivește în lacătul lui. Când ne simțim destul de în siguranță pentru a deschide aceste incuietori, iese la iveală adevărata noastră identitate și putem fi pe deplin cine suntem cu adevărat; putem fi iubiți pentru cine suntem. Fiecare dintre noi îi dezvăluie celuilalt părțile cele mai bune. Indiferent ce ar merge rău în jurul nostru, cu acea persoană suntem în sigurață în paradisul nostru. Sufletul-pereche este cineva care ne împărtaşeşte cele mai profunde aspirații şi cu care ne mişcăm în aceeași direcție. Dacă ne simțim ca două baloane care se mişcă împreună în sus, este foarte posibil să ne fi găsit persoana potrivită”. (Richard Bach)
Tu trebuie să integrezi în vibraţia ta predominantă ceea ce îţi doreşti, nu ceea ce ai. Dacă vei proceda astfel o perioadă suficient de lungă de timp, ceea ce îţi doreşti se va materializa în 
viaţa ta, devenind ceea ce ai.
Altfel spus, nicio relaţie nu ţi se va părea vreodată satisfacatoare până când nu îţi vei armoniza dorinţele cu gândurile, respectiv relaţia dintre eul tau fizic şi cel nefizic.
Atunci când cineva îşi focalizează atenţia asupra ta şi te apreciază, tu te simţi foarte bine, pentru că aprecierea sa corespunde întru totul cu Perspectiva sa Superioară.Din păcate, dacă persoana respectivă îşi schimbă obiectul atenţiei sale sau uită de alinierea ei cu sursa, tu te simţi ca o păpuşa ale cărei fire au fost aruncate de păpuşar, nemaifiind dinamizat de energia atenţiei sale.
Deşi aprecierea altor persoane te face într-adevăr să te simţi bine, dacă eşti dependent de aceasta, tu nu vei fi niciodată fericit pe termen lung, întrucât nimeni nu are capacitatea sau responsabilitatea de a-şi focaliza atenţia exclusiv asupra ta.
În schimb, dacă îţi vei focaliza gândurile catre vibraţia mult mai consistentă a Bunăstării care derivă din Fiinţa ta Interioară, fericirea ta nu va putea fi întreruptă de nimic, indiferent de condiţiile exterioare.
Cei mai mulţi oameni îşi creează încă de la o vârstă fragedă aşteptarea de a-şi gasi un partener de cuplu. Indiferent de sex, ei îşi creează şi cultivă mental imaginea romantică a îndrăgostiţilor care se plimbă ţinându-se de mână în lumina apusului de soare.
Din nefericire, ei contracarează aceasta imagine pozitivă cu o alta, negativă, referitoare la renunţarea la libertate şi la distracţie, de dragul angajamentului serios pe care îl presupune o relaţie permanentă. Mulţi oameni observă relaţiile din jurul lor şi nu remarca bucuria, satisfacţia şi libertatea care ar trebui să le caracterizeze.
Dimpotrivă, ei remarcă absenţa bucuriei, satisfacţiei şi libertăţii. În acest fel, în conştiinta lor se naşte un conflict teribil referitor la relaţiile permanente. Pe de o parte, ei se asteaptă să îşi găsească un partener; iar pe de altă parte, nu privesc cu entuziasm pierderea libertăţii, pe care o asociază cu o relaţie permanentă de cuplu. Dacă nu te simţi împlinit şi cauţi pe altcineva care să te împlinească, Legea Atracţiei va atrage automat către tine un partener care se simte la fel de neîmplinit. Dacă doi oameni, care se simt neîmpliniţi, formează o relaţie, este greu de crezut că împreună ei se vor simţi cu ceva mai împliniţi. Fundamentul oricărei relaţii armonioase este fericirea pe care o simt cei doi parteneri la nivel individual. Când doi astfel de oameni formează o relaţie de cuplu, aceasta va fi automat armonioasă.
Încercarea de a te folosi de o relaţie pentru a-ţi îmbunătăţi starea de spirit nu este niciodată o idee bună, întrucât Legea Atracţiei nu îţi poate oferi altceva decât ai deja. Dacă nu te simţi bine în privinţa vieţii tale, intrarea într-o relaţie de cuplu nu va schimba niciodată aceasta stare de lucruri. Legea Atracţiei nu îţi va oferi niciodată un partener echilibrat şi fericit dacă TU ÎNSUŢI nu eşti echilibrat şi fericit!"
Extras din cartea “Relaţiile şi legea atracţiei”
“Mama, tata, v-aş fi recunoscător dacă nu aţi încerca mereu să îmi explicaţi ceea ce vă este atât de greu să înţelegeţi la mine. Mama, tata, să nu pierdeţi prea mult timp pentru a-mi da dreptate, pentru a mă linişti, pentru a încerca să vă potolesc temerile sau pentru a mă face să vă fac pe plac.
Mama, tata, având grijă de temerile voaste şi de dorinţele voastre care stau în spatele fricilor, aţi putea să mă ajutaţi să creăm o relaţie mai relaxată şi mai vie între noi.
Mama, tata, vă rog să nu mă lăsaţi să cred că dorinţele mele sunt atotputernice. Sunt doar expresia unui imaginar care trebuie să înfrunte realitatea.
Mama, tata, aţi putea să mă ascultaţi pur şi simplu, fără să vă agaţaţi imediat de ceea ce spun, fără să consideraţi fiecare dintre încercarile sau revoltele mele, ca o acuzare a ceea ce sunteţi.
Mama, tata, vă rog să vă asumaţi riscul de a ma frustra şi chiar de a mă face să sufar, refuzând unele dintre cererile mele.
Mama, tata, îndrăzniţi să vă afirmaţi cu visele şi nevoile voastre sau cu greşelile voastre, fără să vă justificaţi mereu pentru tot ceea ce faceţi sau nu faceţi pentru mine.
Mama, tata, vă mulţumesc mult pentru că ştiţi să spuneţi nu şi nu întreţineţi iluzia că voi puteţi fi totul pentru mine şi că eu sunt totul pentru voi.
Mama, tata, asumaţi-vă riscul de a-mi asculta dorinţele, dar nu mi le îndepliniţi imediat. Dacă mi le realizaţi foarte repede există riscul să mă devitalizaţi.
Mama, tata, spuneţi-mi că pot visa să fiu mare chiar dacă nu sunt şi pot fi mai mic decât aţi dori voi, doarece ştiu că mai am un drum lung de făcut.
Mama, tata, vă rog să nu vă răzgândiţi atunci când îmi refuzaţi ceva, rămâneţi fermi, doar astfel voi reuşi să înfrunt realitatea din jurul meu.
Mama, tata, pentru a reuşi să mă poziţionez, pentru a-mi descoperi propriile limite, pentru a avea repere clare şi a mă afirma faţă de voi, nu ezitaţi să îmi fixaţi limite şi interdicţii.
Mama, tata, chiar dacă reacţionez, dacă plâng, chiar dacă, mama, îţi spun uneori că eşti “rea şi nemiloasă”, să rămâi fermă. Poziţionarea ta clară mă linişteşte şi mă întăreşte.
Mama, tata, chiar dacă vă dezamăgesc, chiar dacă vă acuz că nu înţelegeţi nimic, nu mă închideţi în reacţiile mele printr-o respingere sau un refuz.
Mama, tata, nu renunţaţi. Dacă încerc să vă seduc, rezistaţi, dacă uneori vă enervez, nu vă îngrijoraţi. Doar astfel voi învăţa să am încredere în mine.
Mama, tata, stiţi că nu sunteţi obligaţi să fiţi părinţi 24 din 24 şi nici să fiţi perfecţi! Astfel voi şti să sufăr puţin şi să găsesc distanţa potrivită.
Mama, tata, dincolo de rolurile voastre actuale, am nevoie să îi întâlnesc, nu doar pe femeia şi pe bărbatul din voi, ci şi pe fetiţa şi pe băieţelul care aţi fost cândva.
Mama, uneori am nevoie de o mama, dar şi de o mămică.
Taticule, să nu-ţi fie teamă să fii tată şi acceptă să-l arăţi pe tăticul din tine.
Mama, tata, am nevoie să vă spun fiecaruia: nu sunt decât fiul( fiica) voastra (nu sunt totul pentru voi) si nu sunt doar fiul( fiica) voastră! Ci multe alte lucruri în viaţa mea.”
Extras din cartea: “Şi dacă am fi noi înşine, cine ar suferi? Cum să renunţăm la autosabotatorii din interiorul nostru”, Jacques Salome
