TEAMĂ SAU IUBIRE?

Toată lumea vorbeşte despre iubire, pe care o evită chiar in numele iubirii…

Cu puţin timp în urmă, o femeie cu lacrimi în ochi stătea in faţa mea si, cu buzele tremurânde, ma întreba:

-De ce mi-e atât de teamă atunci când cineva încearcă să se apropie de mine?Eu vreau să fiu iubită,dar când cunosc un bărbat, mă apucă teama şi fug, găsesc motive să nu îl mai întâlnesc…de ce?

Astazi, amintindu-mi de discuţia avută cu acea persoană, mi-am propus să abordez acest subiect.

Oamenii se ţin reciproc la distanţa.Orice persoană se teme mai mult sau mai puţin.Asta explică faptul că o persoană nu permite ca o altă persoană să se apropie prea mult de ea, respectând o anumită limită impusă de aceasta.De ce există această teamă?

Oamenii se tem ca ceilalţi să nu descopere partea necunoscută din interior dacă se apropie prea tare.Nu este o teamă de ceilalţi, ci de sine! Multe persoane nu accepta vreodată că există o parte a lor pe care nu o cunosc.Şi-au creat o suprafaţă extrem de sofisticată, o fizionomie zâmbitoare, cuvinte bine alese, un corp îmbrăcat cu haine elegante (la modă), pe scurt, o persoană perfectă.Aceasta este numai suprafaţa, în spatele acesteia ascunzându-se o imensă necunoscută.De aceea se tem că, în cazul unei apropieri prea mari, celălalt va putea vedea dincolo de mască, dincolo de surâsul studiat, dincolo de cuvinte…Iar acest aspect înspăimântă.Ele ştiu foarte bine că dincolo există ceva ce nu cunosc, dar trăiesc cu ideea că ar putea fi ceva rău sau neplăcut pentru celălalt, insă îl neagă, preocuparea fiind doar de imagine.Se tem atat de tare de ele însele încât, atunci când sunt singure, ascultă radioul, se uită la un film, citesc un roman, orice fac pentru a evita introspecţia.Totul e la suprafaţa, făra profunzime.De aici apare teama.

Nu spun că nu ar putea avea o anumita profunzime, dar nu îndrăznesc să faca primul pas.Acest fapt se datorează detasării de sinele interior .Daca oamenii vor continua să se complacă in superficialitate, vor continua sa evite acea parte necunoscută la infinit.O văd ca pe un mare defect care ar putea împiedica admiratia, iubirea celuilalt.Atunci când sinele interior este acceptat (ca el există), acest tărâm necunoscut capată o alta valoare, o anumită calitate, diferită de cea în cazul respingerii.

Diferenţa se produce în MINTEA fiecăruia.Dacă respingeţi, sinele interior seamană cu inexistenţa(moartea), dacă îl acceptaţi, el devine viu (viaţa). Încercaţi să vă deschideţi în faţa dumneavoastră şi vă veţi putea deschide în faţa celorlalţi, permiţandu-vă să vă bucuraţi de ceea ce sunteţi.Doar această cale vă va ajuta să scăpaţi de teamă în faţa propriei enigme interioare, transformând-o într-un refugiu, într-un adăpost.Ori de câte ori vă veţi simţii obosiţi,vă veţi putea retrage în acest adăpost interior.

Daca vă veţi permite să vă cunoasteţi, atunci veţi permite şi celuilalt să vă pătrundă în suflet, în fiinţa voastră.

Când corpurile a doi îndrăgostiţi fuzionează, ei trăiesc o stare de orgasm fizic.

Când două minti fuzionează, se produce un orgasm psihologic.

Când două spirite devin una, orgasmul este spiritual.

Când cele doua persoane îmbină trinitatea (fizic, mental, spiritual),trăiesc întregul, trăiesc iubirea.