TEAMĂ SAU IUBIRE?

Toată lumea vorbeşte despre iubire, pe care o evită chiar in numele iubirii…

Cu puţin timp în urmă, o femeie cu lacrimi în ochi stătea in faţa mea si, cu buzele tremurânde, ma întreba:

-De ce mi-e atât de teamă atunci când cineva încearcă să se apropie de mine?Eu vreau să fiu iubită,dar când cunosc un bărbat, mă apucă teama şi fug, găsesc motive să nu îl mai întâlnesc…de ce?

Astazi, amintindu-mi de discuţia avută cu acea persoană, mi-am propus să abordez acest subiect.

Oamenii se ţin reciproc la distanţa.Orice persoană se teme mai mult sau mai puţin.Asta explică faptul că o persoană nu permite ca o altă persoană să se apropie prea mult de ea, respectând o anumită limită impusă de aceasta.De ce există această teamă?

Oamenii se tem ca ceilalţi să nu descopere partea necunoscută din interior dacă se apropie prea tare.Nu este o teamă de ceilalţi, ci de sine! Multe persoane nu accepta vreodată că există o parte a lor pe care nu o cunosc.Şi-au creat o suprafaţă extrem de sofisticată, o fizionomie zâmbitoare, cuvinte bine alese, un corp îmbrăcat cu haine elegante (la modă), pe scurt, o persoană perfectă.Aceasta este numai suprafaţa, în spatele acesteia ascunzându-se o imensă necunoscută.De aceea se tem că, în cazul unei apropieri prea mari, celălalt va putea vedea dincolo de mască, dincolo de surâsul studiat, dincolo de cuvinte…Iar acest aspect înspăimântă.Ele ştiu foarte bine că dincolo există ceva ce nu cunosc, dar trăiesc cu ideea că ar putea fi ceva rău sau neplăcut pentru celălalt, insă îl neagă, preocuparea fiind doar de imagine.Se tem atat de tare de ele însele încât, atunci când sunt singure, ascultă radioul, se uită la un film, citesc un roman, orice fac pentru a evita introspecţia.Totul e la suprafaţa, făra profunzime.De aici apare teama.

Nu spun că nu ar putea avea o anumita profunzime, dar nu îndrăznesc să faca primul pas.Acest fapt se datorează detasării de sinele interior .Daca oamenii vor continua să se complacă in superficialitate, vor continua sa evite acea parte necunoscută la infinit.O văd ca pe un mare defect care ar putea împiedica admiratia, iubirea celuilalt.Atunci când sinele interior este acceptat (ca el există), acest tărâm necunoscut capată o alta valoare, o anumită calitate, diferită de cea în cazul respingerii.

Diferenţa se produce în MINTEA fiecăruia.Dacă respingeţi, sinele interior seamană cu inexistenţa(moartea), dacă îl acceptaţi, el devine viu (viaţa). Încercaţi să vă deschideţi în faţa dumneavoastră şi vă veţi putea deschide în faţa celorlalţi, permiţandu-vă să vă bucuraţi de ceea ce sunteţi.Doar această cale vă va ajuta să scăpaţi de teamă în faţa propriei enigme interioare, transformând-o într-un refugiu, într-un adăpost.Ori de câte ori vă veţi simţii obosiţi,vă veţi putea retrage în acest adăpost interior.

Daca vă veţi permite să vă cunoasteţi, atunci veţi permite şi celuilalt să vă pătrundă în suflet, în fiinţa voastră.

Când corpurile a doi îndrăgostiţi fuzionează, ei trăiesc o stare de orgasm fizic.

Când două minti fuzionează, se produce un orgasm psihologic.

Când două spirite devin una, orgasmul este spiritual.

Când cele doua persoane îmbină trinitatea (fizic, mental, spiritual),trăiesc întregul, trăiesc iubirea.

CEŞCUŢA

O familie a plecat într-o excursie în Orient să cumpere ceva dintr-un frumos magazin de antichităţi, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversari de la căsătorie.
Amândurora le plăceau antichităţile şi produsele din argilă, ceramice, în special ceştile de ceai.
Au observat o ceaşcă excepţională şi au întrebat:
- ”Putem să vedem ceşcuţa aceea? Nu am văzut niciodată ceva atât de frumos.”
În timp ce doamna le oferea ceea ce ceruseră, ceşcuţa de ceai a început să vorbească:
- “Voi nu puteţi să înţelegeţi. Nu am fost de la început o ceşcuţă de ceai. Cândva am fost doar un bulgăre de argila roşie…
Stăpânul m-a luat şi m-a rulat, m-a bătut tare, m-a frământat în repetate rânduri, iar eu am strigat:
“Nu face asta!” “Nu-mi place!” “Lasă-mă în pace”, dar el a zâmbit doar şi a spus cu blândeţe: “Încă nu!”
Apoi, ah! Am fost aşezată pe o roată şi am fost învârtită, învârtită....
”Opreşte!” Ameţesc! O să-mi fie rău!” am strigat. Dar stăpânul doar a dat din cap şi a spus, liniştit: ”Încă nu.”
M-a învârtit, m-a frământat şi m-a lovit şi m-a modelat până a obţinut forma care i-a convenit şi apoi m-a băgat în cuptor. Niciodată nu am simţit atâta căldură. Am strigat, am bătut şi am izbit uşa ….
“Ajutor! Scoate-mă de aici!”
Puteam să-l văd printr-o deschizătură şi puteam citi pe buzele sale în timp ce clătina din cap dintr-o parte în alta: ”Încă nu.” Când mă gândeam că nu voi mai rezista încă un minut, uşa s-a deschis. Cu atenţie, m-a scos afară şi m-a pus pe raft… am început să mă răcoresc. O, mă simţeam atât de bine! ” Ei, aşa este mult mai bine” m-am gândit. Dar, după ce m-am răcorit, m-a luat, m-a periat şi m-a colorat peste tot… mirosurile erau oribile. Am crezut că mă sufoc.
“O, te rog, încetează, încetează”, am strigat. EL doar a dat din cap si a spus: “Încă nu!”
Apoi, deodată, m-a pus din nou în cuptor. Numai că acum nu a mai fost ca prima dată. Era de două ori mai fierbinte şi simţeam că mă voi sufoca. L-am rugat. Am insistat. Am strigat, am plans, eram convinsă că nu voi scăpa.
Eram gata să renunţ. Chiar atunci, uşa s-a deschis şi EL m-a scos afara şi, din nou, m-a aşezat pe raft, unde m-am răcorit şi am aşteptat, şi am aşteptat întrebându-mă: ”Oare ce are de gând să-mi mai facă?”
O oră mai târziu mi-a dat o oglindă şi a spus: ”Uită-te la tine.” Şi m-am uitat. Aceea nu sunt eu, aceea nu pot fi eu .. Este frumoasă. Sunt frumoasă!!!

El a vorbit blând: “ Vreau să ţii minte, ştiu că a durut când ai fost rulată, frământată, lovită, învârtită, dar, dacă te-aş fi lăsat singură, te-ai fi uscat. Ştiu că ai ameţit când te-am învârtit pe roată, dar, dacă m-aş fi oprit, te-ai fi desfăcut bucăţele, te-ai fi fărâmiţat. Ştiu că a durut şi că a fost foarte cald în cuptor şi neplăcut, dar a trebuit să te pun acolo, altfel te-ai fi crăpat. Ştiu că mirosurile nu ţi-au făcut bine când te-am periat şi te-am colorat peste tot, dar, dacă nu aş fi făcut asta, niciodată nu te-ai fi călit cu adevarat.. Nu ai fi avut strălucire în viaţă. Dacă nu te-aş fi băgat pentru a doua oară în cuptor, nu ai fi supravieţuit prea mult fiindcă acea întărire nu ar fi ţinut. Acum eşti un produs finit. Acum eşti ceea ce am avut în minte prima dată când am început să lucrez cu tine…”

COMUNICARE AUTENTICA

Niciun barbat nu isi doreste o partenera urata,de aceea toate femeile fac toate eforturile sa devina frumoase.

Nu este nimic rau in a incerca sa fii frumos! Uratenia apare doar atunci cand aceasta frumusete este doar aparenta,cand te folosesti de atractivitatea ta pentru a-i manipula pe altii.Manipularea este un act de viclenie.

Toti oamenii sunt frumosi in mod natural.Nu aveti nevoie de machiaje pentru a deveni frumosi(machiajul ajuta sa puneti in evidenta trasaturile deja existente)!Adevarata si reala frumusete se manifesta prin naturalete si spontaneitate.Frumusetea este un dar al naturii.Impartasiti-o,dar nu va folositi de ea pentru a-i domina pe ceilalti,pentru a-i supune!

Daca barbatul este atras de frumusete,cum ar putea evita el sa priveasca alte femei frumoase si cum ar putea el pretinde ca nu este atras de ele?Singura modalitate ar fi sa ucizi interesul fata de frumusete…insa,in acest caz,nu ar mai fi interesat nici de frumusetea sotiei(partenerei) sale.Asa se explica si numeroasele certuri intre soti,ajungandu-se la casnicii (relatii) nefericite.Orice barbat atras de frumusete va fi interesat de mai multe femei,la fel cum orice femeie ,atrasa de frumusete,va fi interesata de mai multi barbati.

Sa nu intelegem gresit:orice persoana(fie ea barbat sau femeie)este posibil sa fie interesata de o singura persoana si sa isi doreasca din toata fiinta sa traiasca impreuna cu aceasta,dar interesul ei fata de celelalte persoane nu va disparea instantaneu,luand aceasta decizie.

Din pacate,daca sotul se plimba cu sotia si-i spune:”Ce frumoasa este aceasta femeie!” aratandu-i spre femeia de pe strada,imediat apar necazurile.Stiind acest lucru,sotul prefera sa se abtina.

Doamnelor,nu este nimic rau in aceasta firmatie!Dimpotriva,ar trebui sa va bucurati ca aveti un sot sanatos,viu,capabil sa se bucure inca de frumusete,sensibil in fata acesteia.Nu aveti niciun motiv sa fiti geloasa (cand admira o femeie nu inseamna ca isi propune sa plece de langa dv.)! Sotul nu va putea glasui ceea ce gandeste,dimpotriva,observand incruntarea femeii de langa el va pretinde ca nici macar nu a observat-o…De fapt a vazut-o foarte bine,dar prefera sa poarte ochelari de soare,numai pentru ca sotia sa sa nu isi dea seama incotro priveste.Va gasi pretexte sa priveasca in continuare acea femeie.

La fel,o femeie nu poate spune sotului ei:”Priveste ce barbat frumos!”.Sotul s-ar simti ofensat,egoul lui ar fi ranit soptindu-i:”Nu poate fi mai frumos ca tine!”Evident, asta e adevarul.

In realitate,orice om este unic.Fiecare persoana are ceva ce altele nu au.Daca am apela la inteligenta noastra si am inceta sa ne mai comparam,noi,oamenii, am aprecia altfel aceste aspecte.Mai mult,ne-am ajuta reciproc sa avem incredere in noi insine.Am fi primii care sa recunoastem: Intr-adevar,acea femeie este foarte frumoasa! Ai dreptate,acel barbat este atragator! Aceste aprecieri nu va distruge iubirea care va leaga.Dimpotriva,o poate amplifica.O comunicare atat de autentica nu poate fi decat o hrana pentru iubire.Orice minciuna duce la disparitia iubirii,la crearea unei distante intre parteneri.Sufocarea partenerului(ei) prin mentinerea atentiei lui(ei) asupra ta intr-un mod manipulativ va duce,inevitabil,la o reala distantare.

Relatiile reactioneaza dupa efectul produs de un elastic: cu cat marim distanta dintre capete (libertatea si autonomia) ,cu atat forta de revenire la starea initiala(dorinta de a fi langa partener) va fi mai mare.