REFORMA în şcoala animalelor

Într-o zi, animalele au hotărât că trebuie să schimbe ceva în sistemul de învătământ, pentru a se putea confrunta cu problemele unei “lumi noi”. Aşa că au adăugat un sistem nou în şcoală.

Au adoptat un program de activitaţi, printre care alergarea,căţăratul, înotul şi zborul, gândindu-se că prin acestea, vor face ceva eroic şi sistemul de învăţământ va veni cu ceva nou.

Pentru a uşura administrarea programului, toate animalele trebuiau să se pregătească la toate cele patru materii. Răţoiul era excelent la înot, de fapt era mai bun decât instructorul lui, dar la zbor abia dacă lua note de trecere, iar la alergat, nu mai pomenim. Pentru că era foarte încet la alergat, trebuia să stea după ore şi chiar să renunţe la orele de înot pentru a exersa alergarea. O ţinea tot aşa până când, într-o zi, picioarele erau aşa de rănite încât abia obţinea o notă de trecere la concursul de înot. Dar, culmea, era suficient pentru cei din şcoală, aşa că nimeni nu işi făcea griji, cu excepţia răţoiului.

Iepurele era primul la orele de alergat, dar suferi o depresie nervoasă din cauza orelor istovitoare de înot. Veveriţa era excelentă la căţărat, pâna când descoperi frustrarea de la orele de zbor, unde profesoara a pus-o să pornească de la sol in sus, în loc să o pună din vârful copacului să îşi dea drumul. Din cauza suprasolicitării, făcu febră musculară, după care, luă un şapte la căţărat şi un şase la alergat.

Vulturul era un copil problemă, aşa că era ţinut din scurt. La proba de căţărat îi batea pe toţi, dar insita să îşi foloseasca propriul mod de a ajunge in vârful copacului, iar acest mod nu era in conformitate cu cerinţele impuse de programa şcolară.

La sfârşitul anului, un ţipar cu probleme psihice, care a reuşit să obţină cele mai bune rezultate la înot, la căţărat, la alergat şi a şi zburat un pic, a fost declarat şef de promoţie.

Coioţii nu au mai vrut sa suporte nedreptatea şi au declarat refuzul de a mai merge la şcoala, mai ales ca au auzit la televizor că ministrul dorea să adauge, în sistemul de învăţământ, ca materii, săpatul şi scormonitul.

Morala? Sunt convinsă că o veţi găsi dumneavoastră!

Adaptarea fabulei îmi aparţine.Orice asemănare cu vreun personaj real sau sistem actual de învăţământ este pur întâmplătoare.:)